Despre povestire

Mi-am amintit de povestioara mea publicată în Gazeta SF, numărul  8-9/august 2011, Această povestire va rămâne.

Totul porneşte dintr-o crâşmă, cu mulţi ani în urmă, când îmi savuram cafeaua de seară cu o tânără talentată devucică, Roxana Baltaru. Nu ştiu cum, am ajuns să-i povestesc o întâmplare trăită la o mănăstire (Agapia) unde eram plecat împreună cu nişte prieteni, ei puşi pe făcut pomană (un obicei mai vechi de al lor devenit tradiţie). Sincer, chestiile astea nu m-au impresionat niciodată, şi am o cvasi-oroare faţă de ritualuri de genul, dar asta contează mai puţin. Să revin la întâmplarea de atunci.

În timpul mesei, când o tânără maică sau măicuţă, încerca să-mi întindă un bol mare de ciorbă, i-am făcut ştrengăreşte cu ochiul iar măicuţa, ruşinată cred, l-a scăpat. De prisos să precizez că hrănitorul conţinut din bol s-a întins pe masă şi pe genunchii comesenilor din zona.

Nu după mult timp, Roxana îmi trimite un text, Maica care-mi întinse bolul, un fantastic destul de drăguţ, cu o convorbire între doi jurnalişti, într-o crâşmă, conversaţie înecată în fumul de ţigară, devenit în tabloul creat un personaj omniprezent, personificat chiar.
Un personaj al Roxanei povesteşte o întâmplare fantastică petrecută cu ocazia vizetei lui de lucru la o mănăstire, unde trece prin câteva întâmplări incredibile. Sincer, din păcate nu mai am textul ei, dar ideea şi cadrul mi-a rămas în cap.

După o lungă perioadă, pe AtelierKult, a apărut un concurs unde am spus că nu ar strica să particip.  Cu aproximativ oră înainte de termenul limită când se puteau trimite texte pentru concurs, m-am apucat să scriu ceea ce a fost Bolul, (povestire menţionată într-un articol scris de către Mircea Coman în care face o statistică a povestirilor de pe Atelier).

Sunteţi conştienţi că era doldora de greşeli!?

În Bolul, acţiunea e oarecum asemănătoare (oarecum mai mult decât asemănătoare, între noi fie vorba) cu cea publicată în Gazetă, am preluat din povestirea Roxanei Baltaru motivul călugăriţei, a bolului şi a jurnaliştilor, însă am schimbat decorul, desfăşurarea acţiunii, etnia protagoniştilor şi mai multe alte mici amănunte. Plus că am scurtat-o şi am făcut-o mai fluidă şi credibilă (în fine, cât de credibilă poate fi un fantastic ).
Ce a apărut în Gazetă nu are prea multe schimbări faţă de varianta postată iniţial pe AtelierKult (nu-mi prea place să-mi lucrez şi prelucrez textele, greşeala mea), dar am schimbat radical finalul şi am eliminat greşelile flagrante (staţi liniştiţi, au apărut altele).

În cazul în care nu aţi citit-o vă urez lectură plăcută! Textul poate fi citit aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s