Mândria de a fi inginer

Demult, tare demult, prin primii ani de facultate dacă nu mă înşel, am descoperit naşparău.com (evident fără diacritice), un site de pamflete deţinut de un clujean (momentan îi în posesia chinejilor 🙂 ).

Deci, după cum vă spuneam, urmăream constant acest colţ de rai al pamfletului. În perioada aia nu exista Times New Roman sau Daily Cotcodac.

Unul dintre articolele care mi-au plăcut la nebunie, pe care l-am regăsit salvat, se numea Mândria de a fi inginer, pe care l-am listat şi lipit pe unde s-a putut în facultate…

Lectură plăcută (în special Anei):

A trecut ceva vreme de când un tip care-si extrage inspiraţia si verva din plicul cu praf alb, răspunzând totodată la numele de “Gheorghe. Andrei Gheorghe”, declara ca inginerii nu pot fi consideraţi intelectuali. Suficienta vreme pentru a mă calma. Din păcate, un recent articol de presa (când am sa găsesc referinţa am sa o trec in aceasta paranteza) separa iar intelectualii de ingineri, injiner cu precizia unei lopeţi tăind o brazda intr-o groapa de bălegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai puţin, ca PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forte de dreapta ar fi predominant umaniste (cat pot fi de umanişti avocaţii). Mă rog, afirmaţia nu e atât de jignitoare pe cat este de falsa. Ce m-a enervat insa este ca in articol au fost grupate câteva păreri ale unor persoane suficient de cunoscute, nici unul având legătură cu profesia de inginer, care încercau sa explice aceasta polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafaţa (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisa de balena societăţii civile româneşti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definiţie concisa, emisa, probabil, intre doua cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceaușescu. Sau cam aşa ceva.
Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-isti, pentru ca de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceaușescu. In mod normal, aici ar trebui sa bag o tirada asupra utilitatii inginerului in societate, sa-i sugerez doamnei Pipi-pipi sa renunte la computerul pe care isi scrie emanatiile (nu sunt sigur ca foloseste asa ceva, totusi), sau sa-i sugerez ca ar fi cu vreo doua sute de kilograme mai slaba daca ar merge pe jos in loc sa foloseasca masini sau alte mijloace de transport, sau ca in lipsa inginerilor ea ar trebui sa stea afara in frig, neincapand pe gura pesterii… Dar nu vreau sa spun aceste lucruri, pentru ca sunt prea simtit. In schimb, voi incerca sa explic hoardei umaniste ce creatura este inginerul.
Sa incepem cu inceputul:

Scoala generala si liceul
Foarte rar inginerul straluceste la invatatura, nu pentru ca nu ar avea materie cenusie deasupra gatului, ci pentru ca nu suporta sa invete pe de rost texte si comentarii la limba romana, sau nume si ani la istorie. Asta nu inseamna ca uraste materiile respective – poate citi cu placere o carte, doar ca il enerveaza notiunea de memorat. Nici matematica nu-i place in mod deosebit, pentru ca inginerul nu e tampit. Totusi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (stiinta chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesita matematica, asa ca nu are de ales si o va invata. Desi nu va avea mediile cele mai mari din clasa, viitorul inginer va avea satisfactia ca el este posesorul unor cunostinte si abilitati pe care colegii lui le vad inaccesibile, si in acelasi timp poate sa-si spuna linistit ca nu ar fi o mare problema pentru el sa exceleze la celelalte materii, doar ca nu vrea. El e cool.

Facultatea
Inginerul nu se streseaza foarte mult in facultate desi are de mers la laboratoare si are de facut proiecte. Indiferent cat de stresant este programul si cat de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gasi intotdeauna timp pentru distractie, socializare, sau pur si simplu pentru stat degeaba. Pe când studentii celorlalte facultati sunt lipsiti de griji ca pasarea cerului, sau coplesiti de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studentesc al animalului de prada: 90% din timp doarme si se joaca, dar in restul de 10% reuseste sa mobilizeze o impresionanta energie in scopul finalizarii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteaza pentru el, cu suficienta cafea sau Coca Cola la dispozitie. Dupa ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitati impresionante de etanol si programul lejer este adoptat din nou.

Locul de munca
Inginerul nu este un “workaholic”, dar va munci bine daca ii place ceea ce face sau daca este al dracului de bine platit. Nu este neaparat obsedat de bani (daca era s-ar fi facut economist sau avocat), dar nu-i place nici sa faca implozie intestinala. El va incerca, dar nu va reusi decat rar, sa mentina ritmul de viata din facultate, 90% frecat de menta, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasa. In general este un tip orientat, care daca vede ca meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezita sa se reprofileze. “Lipsa lui de cultura”, “incapacitatea lui de a comunica”, sau “gandirea lui de soarece de laborator” nu-l incurca: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura
Cultura nu este o componenta vitala a unui inginer, dar nu este obligatoriu sa lipseasca. Un inginer va citi o carte, va asculta muzica si va viziona un film atata timp cat acestea ii vor face placere, fara sa se gandesca la faptul ca prin asta el isi face upgrade la nivelul de cultura. Daca prefera o carte care descrie o metoda ingenioasa de a lichida pe cineva, urmata de o metoda si mai ingenioasa pentru aflarea vinovatului, in locul unei carti care descrie lamentarile si psihozele unui bosorog sau ale unei femei la menopauza, asta e pentru simplul motiv ca inginerul nu are chef sa vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lauda altora cu cat de cult este el. Daca prefera sa vada cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideaza cate 50 de dobitoci per film in loc sa vada “capodoperele” lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru ca filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare in plus. Si un inginer nu citeste niciodata poezie, decat daca vrea sa impresioneze o femeie, ceea ce pana la urma este un lucru laudabil si il iertam.

Etica
Adevaratul punct slab al inginerului este etica, si probabil ca acolo bate si madam Pipi-Pipi când vorbeste de tehnicienii lui Ceausescu. Inginerii in general se ocupa sa construiasca dispozitive, fara sa-si faca prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este intotdeauna de natura financiara. Inginerii fac bombe nucleare si rachete ghidate nu neaparat pentru ca sunt platiti pentru asta (dar nu strica) si nici pentru ca le-ar place foarte mult sa ucida oameni (nu mai mult ca altor barbati, cel putin), ci pentru ca sunt dispozitive complexe, de inalta precizie, si e o placere sa arate ca pot face asa ceva. E cool!

Acasa
Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalti oameni in viata de zi cu zi, cu exceptia faptului ca el este in stare sa schimbe un bec ars, sa monteze o priza sau un intrerupator, sau un cablu TV, si nu trebuie sa duca calculatorul la reparat daca are un virus sau daca vrea sa-si instaleze un modem. Inginerul nu stie ce e aia Tech Support.

Rezultate
Care este totusi diferenta dintre ingineri si umanisti? Exceptand pregatirea de specialitate… Diferenta intre ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfectionarea si intretinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, constructii, programe software. Umanistul are ca scop educarea si perfectionarea oamenilor si a societatii (asta pentru ca eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru ca ei singuri probabil ca-si inchipuie ca trebuie doar sa existe pentru a lumina lumea cu prezenta lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseaza de la un an la altul, si este clar ca ce se produce in ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastra). Dar scopul umanistilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiti, mai generosi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!

Anunțuri

6 gânduri despre “Mândria de a fi inginer

  1. Interesanta scriere şi nu stiu cum am primit-o si eu pe net. Se pare ca provine de pe un blog defunct al unor ingineri de la Cluj. Dumnezeu sa-l ierte, ca imi pare rau ca nu am dat de el in viaţă. Am dat de ea din nou incercind sa fac o leaca de curatenie prin hard, pentru ca nu mai am loc. Cred ca am primit-o de la un coleg care ma considera ca cei de sus. Interesant e şi ca daca am ,,gugalit”, am mai gasit si alte postari (cea mai veche din 2008) in care niste postaci se intreeaba de ce erau nevoie de asa de multi ingineri inainte de 1989, Pentru indiferent de ce s-ar spune atunci exista ceva industrie autohtonă. Aşa cum era dar era.

  2. … toţi parametrii unui inginer. Motivul cred că este lesne de înţeles 🙂
    Cer scuze pentru comentariul fragmentat. Nu e eroare de logică ci de tehnică. Se mai întîmplă şi specialiştilor 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s